Razvratitul

… asta ca sa nu se indepartam prea tare de topicul blogului si anume al celor care se revolta. Dar ia spuneti-mi, ati citit dumneavoastra pe musiu London? Jack London! Yup, e-un american faimos. Poate nu in zilele noastre, caci lumea nu prea mai citeste, dar in zile demult apuse a fost si el…
A scris London asta niste nuvele fantastice, dragii mei (asta daca e sa-l imitam pe mr. Piersic Sr.)! Si nu numai nuvele, ci si niste romane extraordinare, romane axate pe lupta de supravietuire. Si cica opera e o reflexie a vietii si a personalitatii sale multilaterale. Eeeee, vedeti voi, Josephine ii calca pe urme.
Oare de ce tot imi racesc eu gura si-mi obosesc mainile scriind lucruri inutile? Oricum prea putina lume le va citi si prea putina lume le va fi retinut ori discutat. Si da! De mult ori imi lipseste feed-back-ul, fiindca asa e cu un comentator al vietii cum ma consider eu, are nevoie de interlocutori. Dar oricum, cel mai mult imi lipseste interesul aratat de anumiti oameni in privinta culturii. Am tot intalnit oameni care s-au tot batut cu pumnii in piept ca vor sa citeasca literatura de calitate. Le-am facut cadou carti pe care inainte le-am recomandat si s-au aratat interesati… Rezultatul? S-a prins praful de ele.
Ma departez si mai tare de subiect. Stiti voi oare de la ce vine numele “articolului” meu? Si de ce am pomenit eu de London? Fiindca Razvratitul este una din nuvelele lui, una poate inspirata din copilaria lui, din saracie si exploatarea in munca a copiilor din America altor vremuri.

Dar spuneti-mi, are rost oare sa scriu despre carti, despre nuvele si despre pasiunea enorma a unui om talentat, un om care poate sa redea viata in scris imbracata in cele mai miselesti detalii ale sale? Nuvele in care se scrijelesc peretii constiintei, se cauta in unghenere intunecate si umede si se sapa usor dar sigur, cum sapa un condamnat la moarte un tunel spre libertatea evadarii?
Eroul nuvelei este un om cu sperante, un om cu visuri mici dar planuri marete. Nu voi intra in detalii (cine e prea curios poate sa ma intrebe – cu mare drag voi raspnde- sau sa deschida paginile unei carti), voi ajunge la concluzie: uneori, atunci cand iti doresti un lucru prea mult timp si ti se refuza inversunat, ajungi sa nu ti-l mai doresti. Atunci cand nu ti-l mai doresti multi vor sa ti-l ofere, dar e cam tarziu… Fiindca tu pur si simplu nu mai ai nevoie, fiindca ai ajuns la capatul rabdarilor si fiindca iti cauti visele prin alte lumi nebune, alte unghere de suflet, alte capete inchipuite de curcubeu… Si fiindca, desi e greu, e posibil sa o apuci pe un drum necunoscut, fara felinar sau harta si sa nu cazi, sa nu te lovesti!