Despre noi

Nu cred ca sunt multi care sunt in stare sa vorbeasca despre ei, nu la modul serios. Binenteles ca daca si-ar acorda cateva minute ca sa se gandeasca la ei insisi, ar putea sa scoata o autocaracterizare de mai mult de cateva randuri spuse la repezeala numai ca se scape mai repede.
Cand eram mica imi placea sa fac diverse teste si sa incerc diverse metode de a afla cat mai multe despre mine si despre ce sunt in stare sa fac.
Imi placeau cel mai mult testele de personalitate, chestie care imi place la nebunie si in prezent. Cred ca niciodata nu voi inceta sa imi testez puterile. Si asta pentru ca imi place sa ma gandesc la mine. Imi place sa descopar inca un lucru pe care pot sa-l fac si despre care cu ceva timp in urma nici nu visam ca il voi putea realiza vreodata.
Putini insa sunt capabili sa incerce sa se gandeasca la ei. Am realizat asta acum un an, in clasa a zecea, cand pentru ora de psihologie am avut ca tema sa ne facem autocaracterizarea. Eu aflasem ca avem tema asta doar cu vreo doua ore inainte de ora de psihologie.
Primul gand a fost “ah, simplu!”. Dar punand mana pe stilou si luand foaia de hartie, am realizat ca e mai dificil decat ma asteptam. Trebuia sa spun cum invat, cum memorez, ce fel de atentie am si alte prostii despre care invatasem cu cateva ore in urma la scoala. Am reusit sa stabilesc ce tip de personalitate am si sa fac o lucrare de 10.
Cand am cercetat caracterizarile celorlalti am observat ca eram singura care scrisese mai mult de 4 randuri. Am ramas de-a dreptul socata! Cum poti sa spui ceva despre tine in doar 4 randuri? Inseamna ca ori esti complet retardat si nu poti sa te concentrezi sa insiri macar niste calitati si defecte ale tale, ori pur si simplu te doare in cot de acest exercitiu!
Asa cum imi place sa ma gandesc la mine, imi place sa descopar si ceea ce pot face ceilalti, sa ii observ, sa stabilesc asemanarile si diferentele dintre noi. Sunt convinsa ca si voi, ceilalti faceti la fel!
Ceea ce nu-mi place este ca trebuie sa ne punem neaparat o masca atunci cand iesim in societate. Nu ne place sa ne aratam asa cum suntem de fapt si suntem nemultumiti ca cei care se conving de adevarata noastra natura, cand la inceput ne credeau cu totul altfel, se indeparteaza.
Este adevarat ca nu trebuie sa te arati intotdeauna cum esti tu cu adevarat, pentru ca poti fi ranit, insa daca masca ta de protectie te transforma intr-o cu totul alta persoana, schimbarea asta nu se mai poate numi benefica.
Vad pe site-urile astea gen hi5 si myspace, tot felul de prostii la sectiunea “About me”.

Cei mai multi prefera sa spuna “aaa nu stiu ce sa zic, ii las pe ceilalti sa ma descrie” ori nu completeaza. Aici de fapt nici macar nu trebuie sa spui ceva daca nu ai de gand sa spui o chestie serioasa.
Oricum lumea prefera sa iti priveasca pozele ori sa vada daca esti single sau nu, sa te adauge in lista de friends, fara sa citeasca macar una din preferintele tale … Am vazut totusi si persoane care iau in serios spatiul acela gol si isi insira cateva calitati si defecte, ceea ce le place si ce nu. Nu stiu totusi daca scriu acolo numai pentru a atrage atentia sau daca pentru exercitiul de a vedea ce reusesc sa scoata despre ei in momentul cu pricina.
Eu una prefer sa dau citate care ma caracterizeaza. Autocaracterizarea aia serioasa e numai pentru mine. Mult prea personala, mai ales ca obisnuiesc sa ma lungesc, sa ma complic si sa dau mai multe detalii decat ar fi cazul. Insa pentru o tema de la scoala e numai bine, mai ales cu o profesoara psiholoaga.
Insa atunci cand ne punem pe scris … De ce nu reusim sa scriem ceva bun despre noi? De ce scoatem numai lucrurile negative? Avem cu totii atatea calitati si atatea lucruri cu care sa ne mandrim si totusi avem tendinta sa bagam toate lucrurile rele. Invers insa daca suntem narcisisti si laudarosi.
Asa si cu desenatul sau fotografiatul … Refuzam sa ne facem autoportretul sau sa pozam pentru ca nu ne place cum iese. Nu ne place zambetul nostru, nu ne place cum ne iese freza, nu ne place ca aratam prea slabi, prea lesinati, prea somnorosi … Nasul arata ca naiba, ochii sunt prea apropiati etc. etc. etc.
Ce-ar fi daca am fi mai buni cu noi? Sa ne acordam putin mai mult timp. Sa ne gandim ca suntem niste fiinte unice si fantastice pentru univers. Fara masca!
Fiecare este minunat atata timp cat isi acorda timpul de care are nevoie pentru a-si descoperi calitatile si pentru a le exploata. Caci daca ne complacem in starea de amorteala, somnoreala si prostie, nu vom putea face ceva cu adevarat bun pentru noi.
Ne trebuie curaj, vointa si optimism! Si pentru a ne face atoportretul, si pentru a scrie despre noi, si pentru a poza, si pentru a fi mai bun cu ceilalti … iti trebuie craj, rabdare si bunavointa.
Ai incredere in tine! Da tot ce e mai bun din tine! Esti minunat! Trebuie sa vada si ceilalti asta!