Amintiri din copilarie – 4. Injectiile

Doamne cat am mai urat injectiile. Sunt multi oameni care detesta acele, dar eu nu numai ca le detest, mi se face rau cand vad ca se apropie de mine si vrea sa-mi strapunga pielea.
Ca orice copil, ma imbolnaveam si eu. De fapt nu ca orice copil, ci de 10 ori mai des! Copil mai incapatanat si mai bolnavicios ca mine nu stiu daca mai era pe atunci. Cum dadeam de aer rece, cum faceam rosu-n gat. Si normal, ca daca raceam si imi era rau, trebuia sa fac injectii. Ei, dragii mei, atunci incepea revolutia, un adevarat dezastru ecologic in bloc.
Aveam o vecina care era asistenta la spital, Dumnezeu s-o odihneasca. Era casatorita cu un medic, iar un medic pediatru se afla la scara alaturata. Deci in caz de urgente era la cine apela. Buuun. Cand venea timpul injectiei, doamna P. (sau Ala cum i s-a spus mai tarziu) suna la usa. Venise o vreme in care nici nu trebuia sa mai sune, caci eu simteam cum se apropie primejdia, deveneam mult mai mofturoasa, tensionata si incercam sa-mi gasesc ascunzatori prin dulapuri. Cel mai mult imi placea in mica debara de pe al doilea hol, unde tinea mama pernele si paturile, ma ascundeam printre ele.

De cite ori nu s-a speriat saraca atunci cand eu ieseam de nicaieri in fata ei si faceam BAU!
Revenind. Doamna P. avea seringi din sticla si niste ace metalice pe care le fierbea si dezinfecta dupa fiecare utilizare. Pe toate le tinea intr-o trusa din inox care era inamicul public nr. 1. Cand venea in vizita si nu avea cutia, eram pasnica, cand o aducea, simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare.
Isi pregatea femeia serul, medicamentul, seringa, etc. Dupa care de-acolo incepea marea provocare. Cine o tine pe mandra?! ) Ma resemnasem la un moment dat, si stateam, dar nici bine nu imi dadea pantalonasii jos, ca incepeam sa urlu. Credeti-ma, ca nu exagerez cand spun ca urlam. In timpul injectiilor, cand o vedeau pe mama, vecinii de la scara alaturata o luau la rost crezand ca maltrateaza copchilu. De unde…?! Era doar strigatul de razboi!
Acum nu mai urlu, dar asa mi se face negru in fata ochilor, mi se pune o greutate pe stern, ma doare limba de cat o musc si raman cu vanatai deoarece ma incordez. Si din cand in cand, cand mi se ia sange, mai si lesin…